Relația mea cu ceea ce se cheamă forma jilavă a pământului este legată de două instanțe ale copilăriei: noroiul de lângă blocurile comuniste ale noului și mereu neterminatului cartier bucureștean Berceni în care am stat de la vârsta de un an până la terminarea liceului și glodul câmpurilor ușor deluroase de la bunicii din partea tatălui, din argeșeanul Râncăciov. Ambele aveau (relativ) aceeași compoziție chimică, însă cu două rezultate afective diametral opuse.
Berceniul a fost pentru mine un loc al apăsărilor, al pământului ori prăfuit și care te gâtuie vara, ori lipicios și greu de luat de pe talpa pantofilor iarna, când ghetele nu făceau față nu numai frigului, ci nici umezelii. Acest pământ ud al Bucureștiului copilăriei îmi va inspira întotdeauna aerul nesănătos al oamenilor înghesuiți și zgribuliți la coadă la fabrica de pâine, unde șirul kilometric (la propriu) pe trei-patru rânduri însemna nu numai prima mea ocazie de analiză psihologică a mulțimii, dar și definirea unei linii între ceea ce sunt eu și Ceilalți. Coada la pâine și vântul care îți ridica, paradoxal, noroiul până în nări au fost prima nevroză a individului disjuns, rupt între ceea ce este, nu este și ceea ce și-ar dori să fie.
Nu am nostalgii pastorale, cu preamărirea mentală a locului în care viața se simplifica până la esență (puțul de apă este esența extragerii de către om a sevei sale principale din afara sa), însă la țară la bunici, la Râncăciov (un nume pe care l-am detestat întotdeauna, de altfel, pentru grosierul slavonic al său), se găsea un negru pământiu care nu te îneacă, pe care nu numai pășeai, dar pe care îl și frământai în mâini. Copil fiind, nu aveam nevoi funciare, nu săpam la porumb și la vie pentru subzistență, ăsta era atributul celor care denumiseră o parte a satului Glodărie printr-o acaparare o spațialului de către practic. Glodul devenise expresia geometriei existenței, materie care te menține în viață. Pământul Glodăriei era un pământ mistic, în care legumele căpătau viață atunci când lipseai de lângă ele (ai mei mă duceau la bunici cam la două săptămâni, iar în timp ce băteam maidanele Berceniului, dincolo, în celălalt pământ, creștea tăcută pătlăgica, cartoful și știuletele; nu era nevoie de prezența mea, eu eram doar un martor al devenirii). Deseori, nu luam în seamă continuitatea răsadului și moșmondeam între degete reavănul proaspăt plouat sau proaspăt uscat al unor firimituri care aveau o aromă a tuturor plantelor rupte din rădăcinile lor nu numai în săptămâni și luni de trecere calendaristică, ci ani și decenii și secole de tasare a pământului care trăiește și moare. Acest istoric al trecutului este istoricul vechilor greci, geōmetría ca măsurare a terenului, spațialitatea pe care omenescul îl ia în stăpânire pentru a-l face al său, a-l pune în sufletul său și a-i da semnificație.
Acesta este motivul pentru care am acceptat invitația Cristinei pentru proiectul Unicorns By Day. Prezența unui spațiu în care ceea ce simți să fie pus în geometrie.
Imaginează-ți că plutești printr-un tărâm de poveste, unde aerul e parfumat cu dulceață și fructe fermecătoare. Amestecul nostru echilibrat surprinde exact această senzație, cu arome delicioase de fructe de pădure și o notă fină de cremă. Această compoziție nu este doar un răsfăț pentru papilele gustative, ci și pentru privire – florile roz și unicornii fermecați transformă fiecare ceașcă într-o experiență magică. Convinge-te singur și lasă-te purtat de farmecul său!
Preparare: 4-5 lingurițe / 1 litru 100 °C / 3-5 minute
(c) foto și text prezentare Bernschutz.com
